Chiar dacă îmi place mult să conduc și să învăț despre dinamica unei mașini, scopul meu nu este să devin pilot. Nici măcar pe circuit, exclus pe stradă. Și atunci de ce mă zbat atâta? Din mai multe motive.
În primul rând pentru că-mi place. Și când îmi place ceva, încerc să învăț cât mai multe despre acel subiect. În cazul ăsta, teoria este doar „ușa” care deschide calea spre practică. Nu cred în mitul șoferului innăscut, care simte mașina de cand s-a urcat prima oară la volan. Care simte ce se întâmplă fără să priceapă. Eu cred în acțiuni antrenate și care învățate în mod logic, având la bază teoria, se învață mult mai ușor iar cunoștințele acumulate sunt mai trainice.
Apoi, consider că dacă reușesc să fiu rapid pe circuit, înseamnă că stăpânesc volanul foarte bine și în condiții de stradă, permițându-mi să țin o marjă de eroare suficientă, în orice moment, pentru a putea scăpa cu fața curată din mai multe evenimente decât un șofer obișnuit.
Înseamnă asta ca voi merge mai rapid pe stradă? Ironic, cred că nu. Dimpotrivă. Dupa ce faci anumite exerciții de derapaj sau de evitare la viteze mari, înțelegi cu adevărat, cât de periculos este să faci asta pe un drum public. Ironic, cred că pe masură ce devi mai experimentat pe circuit, vei deveni un șofer mai prudent și ca urmare mai încet pe șosea.
Așa cum se spune în orice domeniu... Cu cât înveți mai multe, iți dai seama cât de puține lucruri știi cu adevărat. Așa și aici. Cu cât învăț mai multe, cu atât mai mult mă bucur că am scăpat până la vârsta asta din jungla șoselelor românești. Cu cât învăț mai multe, cu atât îmi dau seama cât de inconștient am fost în anumite momente la volan. Cu cât învăț mai multe îmi dau seama, cât de puține știu cu adevărat.
Cineva recent, spunea că asta e obsesie și că el conduce din plăcere. Deși confunda singur termenii, încercând tocmai să-mi atragă atenția să nu confund plăcerea cu pasiunea! Sau mă rog, ceva în genul asta, că n-am prea înțeles oricum, limba română e complicată rău. O fi obsesie, o fi pasiune, o fi doar plăcere. Contează? Dacă eu mă simt mai în siguranță pe șosea, atunci care e problema altora? Dacă mie-mi chiar place să fac asta, atunci care e problema? Nu mă interesează invidia sau răutatea. Ca vreau să împart și cu alții experiențele mele, cum or fi ele, bune sau rele? Consider asta plus valoare comunității, o contribuție care o pot aduce fără efort prea mare. Și atunci??!?
Cel mai șocant, după prima sesiune de 12 tururi rapide pe circuit, a fost cât de obositor poate să fie. Și fizic și psihic. Cât de multe variabile trebuie luate în calcul în fiecare secundă... Șocant. Am realizat cât e de greu să fii pilot într-o cursă adevarată. Și n-am avut presiunea psihologică care o au acei piloți. Slavă Domnului.
Să dai în fiecare secundă, totul din tine, nu e ușor. Mitul că oricare din noi poate deveni pilot, s-a spulberat la mine în minte fără urmă de îndoială.
Dupa cum s-a văzut, sunt mulți care consideră că greșesc că postez așa multe subiecte pe forum, că mă laud sau mai știu eu ce, că vreau să demonstrez ceva cuiva. Cei care cred asta se fac singuri de râs. Nu vă mai obosiți. Nu vă place sau nu considerați utilă informație, nu citiți. Nu e obligatoriu.
Aș fi fost fericit să facă altcineva munca asta. Dar cum n-a făcut-o nimeni, am decis să o fac eu. Nu dați cu pietre, doar pentru că voi știați de mult informația asta. Nu toți o știu.
Încercați să fiți constructivi.
Recommended Comments
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.