Desi suna ciudat, eu ma simt ratacit in Romania.
Aici m-am nascut, aici am trait, insa, paradoxal, ma regasesc in foarte putine lucruri si obiceiuri.
Sentimentul de alienare apare la o simpla butonare a telecomenzii (o telecomanda, doua?) cand imi dau seama ca in loc de relaxare, cele mai multe posturi tv autohtone imi ofera o senzatie vomitiva cu greu egalata de alte lucruri.
Schimbi 15 – 20 de posturi si in afara de multe curve analfabete, artisti de duzina si tot felul de oameni care au inteles ca totul este sa ajungi pe sticla, fara sa conteze modul in care ajungi sau cantitatea de cacat ingurgitata pentru a ajunge acolo, nu prea vezi nimic interesant nici macar din punct de vedere informativ, televizorul fiind foarte rar o hrana pentru spirit ci doar un mod de a nu uita in ce tara traiesti si, mai ales, cine sunt compatriotii tai.
Foarte ciudat este faptul ca desi esti ratacit, niciodata nu poti uita unde te aflii, nici macar atunci cand vrei sa platesti o factura sau cand se intrerupe apelul in timpul unei convorbiri pe care ai indraznit sa vrei sa o ai pe banii tai dar nu poti fara sa te enervezi.
Si mai ciudat este faptul ca aproape toti spun ca treaba e nasoala, insa foarte multi se simt in mediul lor in Romania, li se pare mult mai usor sa arunce sticla de suc pe geamul masinii in loc s-o arunce la cel mai apropiat cos de gunoi, si desi spun ca nu suporta cocalarii, emisiunile lor preferate sunt Acces Direct, Rai da’ buni sau un Show Pacatos, asta fara sa-l amintim pe DD de pe Oroare TV.
La fel toti spun ca se simt furati, mai ales de catre stat, insa in acelasi timp nu gasesc deloc nepotrivit sa cumperi un bun furat atata timp cat e ieftin.
De ce ieftin? Ca doar e greu, trebuie doar sa te uiti in jur sa-ti dai seama.
Multi spun ca ar fi bine sa fie legile mult mai aspre, insa doar acolo unde ei n-ar putea fi influentati.
Coruptia e mama tuturor problemelor, insa nu se poate nici fara ea nici cu ea, insa ceva trebuie schimbat totusi, asa ca din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
Daca asta era dilema în 1884 când Caragiale a scris O scrisoare pierduta, aceeasi este dilema si in 2011 cand oamenii par a fi tot mai mult iesiti din lumea lui Caragiale.
Desi Caragiale nu a avut fler in afaceri, spunandu-se ca in beraria lui se bea mult dar se plateste putin, a avut foarte mult fler in a citi mentalitatea romaneasca, o mentalitate care pare sa se invarta la nesfarsit in acest cerc vicios in care suntem aproape cu totii cuprinsi dar in afara caruia nu ne-am putea descurca la fel de usor.
Prin urmare, desi multi spun ca detesta atat de multe lucruri in Romania, cei mai multi n-ar suporta sa le vada schimbandu-se, acestea fiind pentru ei ceea ce formeaza tara tuturor posibilitatilor (proaste).
Pe de alta parte, eu ma tot intreb a cui este aceasta tara, caci eu nu ma regasesc in ea...
Recommended Comments