Viteza secolului în secolul vitezei
Viteza e bună, e chiar esențială pentru noi. Nu putem fără ea. M-aș hazarda să spun ca e un deziderat în orice întreprindem.
Ne grăbim în permanență. Nu știm de ce o facem, dar o facem clipă de clipă și am ajuns să nu ne mai întrebăm, doar o facem. N-avem timp pentru filozofii ieftine și pentru „de ce”-uri. Vroiam să spun că noi suntem grăbiți de dimineața până seara, dar e total greșit. Noi și dormim în grabă, probabil nu cumva să ratăm ceva important, ne grăbim non-stop. Ne grăbim și când facem pauză.
Cumpărăm mâncare semipreparată și mâncăm la fast-food. Claxonăm la semafor și nu avem nici o secundă răbdare când se face verde. Depășim aiurea, pe linie continuă pentru că știm mai bine că putem să o facem decât cei care au marcat drumul și avem voie pentru că suntem grăbiți. Traversăm pe unde apucăm, nu contează că trecerea de pietoni e la 50m mai încolo. Totul pentru că ne grăbim și vrem viteză, nu vrem să pierdem timpul, doar suntem în secolul vitezei.
Reconstruim căile ferate, ca să putem merge spre munte și spre mare cu 160 km/h. Construim trenuri de mare viteză, care să ne transporte cu peste 300 km/h. Fără avioanele care zboară cu 900 km/h, eram încă în secolul XIX.
Deci viteza în sine e un rău necesar pentru lumea în care trăim azi. Ea în sine, nu ne ucide, pentru că avem o serie de reguli și legi, care o limitează și o fac să fie sigură. Pentru asta avem limitările de viteză.
Dacă acum 100 de ani, cineva întreba pe străbunicii noștri, cum ar fi să se deplaseze cu căruța cu fenomenala viteză de 50 km/h, probabil ar fi râs și ar fi spus că e nebun cel care crede ca o așa viteză e sănătoasă. Probabil aveau dreptate. Dar acum nu mai facem asta cu căruțe, ci avem mașini proiectate să ruleze cu viteză mult mai mare, în condiții de siguranță relativă.
Și totuși de ce toată lumea folosește sloganul „Viteza ucide”? Viteza, e necesară, e dezirabilă și cu cât e mai mare, cu atât e mai bine. Și atunci? Care-i treaba? Chiar ucide viteza?
Nu, viteza nu ucide! N-am să mă plictisesc să repet asta niciodată. Viteza excesivă ucide. Viteza neadaptată ucide. Da, astea ucid. Viteza în sine, nu ucide, e chiar de dorit.
Când un nebun, zboară cu 150 km/h prin oraș și se izbește cu mașina plină de gealați aburiți de alcool, de un stâlp si mor toți, poți spune orice, doar nu și că viteza a fost de vină. Factorul determinant, cu siguranță, nu este viteza. Viteza nici măcar nu e în lista de factori determinanți. Sigur, putem discuta despre factorii favorizanți și probabil putem ajunge la concluzia că e un factor favorizant, deși nici cu asta nu sunt de acord. E un factor favorizant pentru decesul pasagerilor, nu pentru accident. Factorii determinanți sunt alcoolul și teribilismul.
De altfel, un factor favorizant e neputința autorităților de a aplica legea. Chiar și legea e un factor favorizant pentru că e prea blândă cu cei care nu au nici un fel de respect față de viață sau față de ceilalți participanți la trafic. Educația rutieră, de fapt lipsa ei, e un alt factor favorizant.
Dar cel mai important factor suntem noi. Noi suntem veriga slabă. Noi vrem viteză, dar tot noi exagerăm și n-o putem controla.
Și cel mai important lucru, nu uita! Ți se întâmplă și ție!
Recommended Comments
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.