Pe la începutul anilor '70 unul dintre locurile de întâlnire ale motocicliştilor din Bucureşti era în spatele Operei Romane... Asta după ce Strada Armeneasca şi... blonda motociclistă de acolo nu mai puteau face fată pretendenţilor întru gloria asfaltului...
Aproape firesc, punctul de întâlnire s-a mutat la cofetăria Tosca, peste drum de Operă, şi (foarte convenabil) vizavi de căminele studentelor de la drept şi litere... Atâta doar că daca te încumetai să faci vreo "lipeală" trebuia să îţi asumi şi riscurile unor deplasări pe la Bacău şi Focşani pentru a duce Cosânzenele la domiciliul de reşedinţă în weekend...
Drumul ca drumul, că de aia aveam motoare, dar mai haios era când ingenua - care credea că e rost de o "partidă" cu un bucureştean - vroia să te prezinte acasă părinţilor...
Motiv pentru care, după ce numărul logodnicilor motorizaţi a ajuns la saturaţie, ba chiar subunitar - că la un moment dat erau cam doua-trei pretendente pe cap de motociclist, locul s-a schimbat "strategic" în Drumul Taberei, undeva pe lângă Favorit, pe o alee care pe vremea aceea ieşea în şosea (acum este un bloc acolo)...
Pe aleea cu pricina, subsemnatul pictase direct pe asfalt o mare emblemă rotundă care reprezenta un vultur, iar de jur împrejur scria cu majuscule: LUCKY POINT.
Motiv de pelerinaj pentru marea majoritate a motocicliştilor bucureşteni, pentru că în scurt timp se dusese vestea că nici o escapadă motorizată prin ţară nu poate fi încununată de succes decât dacă treci la plecare peste punctul norocos...
După ce fetele de la Operă s-au mai domolit şi după ce edilii Capitalei s-au gândit că nu ar fi rău să extindă cartierul,
locul s-a schimbat la cofetăria Turn de la Sala Palatului...
Un loc de "centrală afirmare" a unor motociclişti pasionaţi ca Adi Bujie, Gică-Iju’, Gică-frână, Mihai Triumph, Gabi-Norton, Cap-de-fier şi a altor nebuni frumoşi ai marelui oraş...
De acolo, "locurile" au alternat între parcarea din faţa hotelului Athenee şi cea de la Eva, spre disperarea miliţienilor care nu vedeau cu ochi buni (ca nici acum de altfel) un mare grup de motociclişti care - oricând, nu-i aşa "este un potenţial subversiv"...
Din nou locurile au pendulat - între Parcul Herăstrău, intrarea din Soseaua Nordului, Arcul de Triumf (ca acum) şi Fântâna Mioriţa (gara Băneasa).
Dar cum toate acestea erau "obiective" şi securitatea nu vedea cu ochi buni o adunare de motociclişti... bla, bla, you know... ne-am "refugiat" în Pădurea Băneasa, la Casa Albă şi campingul din apropiere...
Nici aici nu era bine "că venea străini" şi puteai afla cum e dincolo...
Măi şi ce motoare aveau - în special italienii - o nebunie!
Noroc cu afilierea la Clubul Sportiv Municipal Bucureşti - că aşa au mai scăpat şi ei de noi şi noi de ei... ca vez' Doamne eram acum "în cadru organizat"...
Dar nu a fost rău pentru că - în clădirea boierească de pe str. Bateriilor (acum dispărută de pe harta de când cu Casa Popoului) - s-au organizat competiţii moto valoroase, printre care şi aşa numitele raliuri de "regularitate şi rezistenţă"- concursuri deschise tuturor motocicliştilor - pe care FRM nu ar face rău daca le-ar reînvia...
De acolo - pentru ca eram totuşi "prea în centru" - ne-am mutat sediul în Parcul Tineretului - intrarea din Soseaua Olteniţei.
Ce vremuri... şi ce... vulpiţe...
După celebrul Raliu Internaţional cu sosirea în Neptun, găzduit de 'nea Nicu în 1976, văzând ei cam ce ar putea face 3.500 de motociclişti împreună - securiştii şi miliţienii au devenit foarte activi, aşa că până prin '80 lucrurile erau cam albastre pentru noi şi au început să miroasă urât... including raţia de benzină de 5 litri pe lună şi... "pe cap" de motor... pe care nu o puteai "căpăta" decât ieşind din Bucureşti, spre Giurgiu... Si aia o benzină infectă, zice-se de 90 cifra octanică... da' era 75 super de camioane - dacă îţi pica pe haine puţeai o săptămână a Cristian-Dihor...
De necaz ne-am mutat din nou la Arc, aşa de-ai dracu' şi am jucat leapşa şi v-aţi ascunselea cu "organili" pana la revoluţie.
Doamne, ce vremuri...! Pe atunci nu conta că ai Mobra, CZ, Jawa, MZ, BMW, sau Triumph... Eram pur şi simplu împreună...
Toţi pentru unul şi unul pentru toţi!
Dan Năstase
Recommended Comments
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.