As vrea sa mai adaug si eu cateva.
China de astazi este creatia civilizatiei occidentale, in speta a generatiilor de adulti din perioada 1970-2015, care au preferat un nivel de trai mai bun pe termen scurt, in loc sa construiasca un viitor solid pentru urmasii lor. Mutand productie si tehnologie in China, au obtinut produse ieftine, dar au pierdut avangarda. Peste noapte, China se transforma dintr-un follower intr-un leader tehnologic si chiar academic, iar Vestul tocmai descopera socat acest lucru, desi nu ar trebui deloc sa se mire.
A mai fost o singura data in istoria moderna a omenirii, cand o economie capitalista a fost condusa de un regim totalitar, anume in Germania nazista. Analizand exemplul Germaniei de atunci si al Chinei de acum, se pare ca este o reteta care functioneaza al naibii de bine.
In concurenta cu Asia si US, europenii gresesc fundamental pentru ca pun pe aspectul social o pondere exagerat de mare fata de aspectul competitiv. Da, binele oamenilor ar trebui sa fie scopul principal al societatii. Dar timpul saptamanal de lucru, zilele de concediu, varsta si conditiile de pensionare, sumedenia de zilele libere "colaterale" sub diverse pretexte, si pana si relatia contactuala angajat - angajator din Europa au fost impinse exagerat de mult spre ne-munca. In acest timp, in Asia si in US lucrurile stau cu totul altfel, iar europenii, cu al lor dolce far niente, pierd in mod clar cursa.
Este o anecdota (se pare, neadevarata) cum ca Henry Kissinger ar fi intrebat, candva in anii '70: "Who do I call if I want to speak to Europe?”. Iata-ne 50 de ani mai tarziu, iar Europa este in continuare doar o adunatura de enitati (tari) distincte, o hidra cu 27 de capete, fiecare urmarindu-si propriile interese si fentand cat de mult posibil interesul comun. Cat timp UE va continua in acest fel, in loc sa urmeze macar exemplul de organizare federala a US, are zero sanse de a conta in mod semnificativ in competitia mondiala.