Chiar ca e o masina cu destin aparte...numarul ei de inmatriculare prevestea oricum vremuri grele . Imi amintesc masina visinie cum era acum cativa ani, vreo 4, cand la casa unor prieteni la Valea Argovei a venit si Similea dornic de pescuit ( a prins un salau, si-un Nokia, ca asta in mincioc la debarcarea din barca, telefonul a ajuns in mincioc gratie firii boeme a lui Similea, dar nu era al lui ...). Masina incapatanata il adusese pe Similea , cu blugii atarnand fara curea, dar foarte mandru de un sound impecabil ce spargea fiecare coltisor din habitaclul plin de praf, fireste. Si-atunci am vrut sa vad care e deosebirea intre 525 ( a mea ferchezuita si menajata) si 530. M-am urcat la volan, am asteptat ca Similea sa lege cateva snopuri de fire pe la casetofon - nu era finalizata operatiunea "sound"- si-am mers cativa km pe la tara pe acolo, exact ca manelistii cu muzica bubuind, pentru ca sunetul pur si simplu era fara cusur. E drept ca arata mai rau decat masina mea, dar mergea mai bine, raspundea parca mai prompt, iar de sound nu are rost sa vorbesc.De unde rezulta ca trebuie privit dincolo de aparente nu numai la oameni. Ultima data cand am vazut-o la Bucuresti arata ca un copil stirb, ii lipsea un ornament din fata de la grila, dar pentru Similea, fireste, asta nu era o problema. Sigur masina asta merita o noua viata, a fost cumparata cu bucurie si s-au investit in ea nu numai bani ci si pasiunea de a face ceva cu propriile maini ( de antifonarea portierelor poate unii isi mai amintesc :twitch: ) . Sunt sigura ca va reusi restaurarea, Similea e norocos, Nokia functioneaza si astazi, iar Similea si proprietarul au ramas prieteni .